Terasele Castelului Peles – Sinaia
Considerat ca fiind unul dintre cele mai frumoase castele din lume, Castelul Peleş din Sinaia, reşedinta de vară a regilor României (până în anul 1947), este datorat Majestăţii Sale Carol I, Rege al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (1866 – 1914).
Regele Carol I a fost pentru prima data la Sinaia în 5-6 august 1866, când a fost găzduit la mânăstirea din localitate, ridicată în 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino. Peisajul salbatic si pitoresc l-a atras asa de mult incat a hotarat ca trebuie sa pună aici piatra de temelie a unui castel. Astfel în 1872, principele cumpara terenul, (1000 de pogoane) şi angajează pe arhitectul vienez Wilhelm von Doderer şi asistentul său german Johann Schultz din Lemberg să realizeze planurile construcţiei. Lucrările de construcţie a Castelului Peleş au început în anul 1873, pe terenul denumit iniţial domeniul Piatra Arsă şi ulterior domeniul regal de la Sinaia.
După doi ani de eforturi, pentru relizarea lucrărilor de sistematizare verticală a amplasamentului, la data de 10/22 august 1875 s-a desfaşurat ceremonia punerii pietrei de temelie a Peleşului, moment marcat cu mult fast şi încheiat cu urmatoarele cuvinte ale regelui Carol I: “Să se ridice acest castel şi să fie terminat, pentru a putea deveni leaganul Dinastiei mele, al Dinastiei naţionale”. În temelii au fost zidite actul de fundaţie şi actul de construcţie, alături de câteva monede cu efigia lui Carol I. Pe perioada de funcţionare a şantierului, suveranul a urmărit cu foarte mare atenţie lucrările, până în cele mai mici detalii, ceea ce a făcut ca edificiul să devină expresia cea mai elocventă a gustului artistic al primului rege al Romaniei. Lucrările castelului (în stilul Renaşterii germane), au durat până în anul 1883, după care au urmat planuri de dezvoltare cu transformări şi adăugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karel Liman după anul 1896, forma actuală a construcţiei fiind finalizată în 1914.
Şantierul de pe Valea Peleşului a reunit, la un moment dat, aproape 300 de lucrători aduşi din toată Europa şi poate fi considerat cel mai important de pe cuprinsul Vechiului Regat în veacul trecut. Regina Elisabeta, soţia lui Carol I, descrie astfel procesul de construcţie : “Italienii erau zidari, românii construiau terase, ţiganii erau muncitori cu ziua. Albanezii şi grecii lucrau în piatră, nemţii şi maghiarii erau tâmplari. Turcii ardeau cărămida. Inginerii erau polonezi, iar sculptorii în piatră erau cehi. Francezii desenau, englezii măsurau”. Lucrările de decoraţiuni interioare au fost realizate pe lângă arhitectul Karel Liman de prestigioşii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Berhard Ludwig din Viena care au facut din Castelul Peleş cel mai important edificiu de acest tip din Romania şi poate chiar din Europa celei de-a doua jumătăţi a secolului al XIX-lea.
Castelul Peles este inconjurat de şapte terase decorate cu statui aparţinând sculptorului italian Romanelli, concepute în stilul neorenaşterii italiene, cu fântâni, vase ornamentale şi coloane sculptate în piatră şi marmura de Carara. Terasele Castelului Peles sunt monumente istorice cu codul PH-II-m-A-16696.01.
Servicii:
- Raport de expertiză tehnică privind starea teraselor Castelului Peleş: „Terasa cu Busturi” şi „Terasa de SE”;
- Proiect de consolidare a teraselor Castelului Peleş: „Terasa cu Busturi” şi „Terasa de SE”, fazele DALI, PT & DE.